Poveste de dragoste

Sub presiunea muzicii pereţii se rotunjiră īmpingīnd īn afară lumina prea gălăgioasă īn care se bălăceau zece femei goale cu pielea īntinsă ca oţelul şi neobişnuit de sclipitoare.

Se aşezase pe scaunul nu prea comod pe care fusese invitat. Mīncă cu o poftă nemaipomenită biscuiţii „Billy” şi īncălţă la repezeală spaţioşii pantofi sport „Jaguar”, care fac picioarele să se mişte singure. Nisipul plajei era ireproşabil şi frigea perfect.

O văzu pe ea ieşind din apă. Ce mai corp minunat avea ea. Trupul i se īncordă şi inima i-o luă razna. Trăi pentru o clipă spaima celui surprins asupra faptului.

Redobīndindu-şi calmul, deschise uşa. O văzu pe ea intrīnd īn hol. Ce mai corp minunat avea ea.

Īnchise ochii īncercīnd să treacă imaginea ei prin toate filtrele raţiunii. Avea impresia că o cunoştea foarte bine dar nu-şi putea aminti numele ei. Soarele apunea peste vīrfurile ascuţite ale brazilor. Se făcea din ce īn ce mai tīrziu. Ea cobora pīrtia pe schiuri, cu părul pudrat cu zăpadă. Cu genunchii īndoiţi, cu muşchii īntinşi la maximum, ce mai corp minunat avea ea.

Apoi zece femei intrară īn apă şi toate erau goale.

Deschise cutia de plastic cu maioneza „Vitana” şi īntinse cu cuţitul peste lalata de boeuf īn timp ce ea īşi lingea buzele. Ce mai buze... avea ea.

Se hotărī să o cunoască pe loc. Se apropie de cearşaful pe care ea īşi īntinsese corpul la soare. Avea un corp minunat. Pe cearşaf scria „Solaris” şi pe nisip scria „Solaris”. Purta un costum de baie „Solaris” care-şi schimba mereu forma şi culoarea şi uneori forma īi dispărea complet şi culoarea īi dispărea complet. Īn spatele ochelarilor de soare „Solaris” ochii ei urmăreau pătrăţelele unui rebus. Şi ce mai ochi minunaţi avea ea.

Īşi ridică privirea spre el şi scoase un strigăt, recunoscīnd linia solidă şi sobră a clăparilor „Alpin” īn care-l văzu īnfipt ca o statuie īntr-un piedestal. Zece femei cu sīnii arşi de soare ieşiră din apă pe plajă şi intrară de pe plajă īn apă.

- Salut, spuse el, vreau să te cunosc.

- Salut, răspunse ea. Hai să ne cuoaştem.

- Ai costum de baie „Solaris”, observă el.

- Şi tu mănīnci maionez㠄Vitana”!

Īşi scoase clăparii şi ea īşi scoase ochelarii şi-i puseră alături.

- Ce minunată e marea astăzi, exclamă el aşezīndu-se pe vine.

- Şi soarele este minunat, spuse ea dezvelindu-şi dinţii. Marea şi muntele prin oficiul de turism „Mondial”. Preţuri accesibile, condiţii ideale, servicii prompte şi garantate.

- Eşti pasionată de rebus?

- Īntocmai. Glume pentru toate vīrstele īn paginile revistei „Rebus”.

- Atunci hai să ne sărutăm, propuse el īnfigīndu-şi genunchii īn nisip pentru a se trage mai aproape.

- Hai.

El o sărută pe ea şi pe urmă ea īl sărută pe el şi pe urmă ei se sărută unul pe altul. La cinci paşi de ei zece femei goale cu desăvīrşire ies din nisip şi se īndreaptă spre cer bătīnd pas de dans popular.

Ea īl priveşte jenată. Nu spune nimic dar se simte că el este bărbatul pe care şi-l-a visat. Se ridică de pe cearşaf şi fuge īn apă. Corpul ei minunat se răcoreşte. El īi face semne de pe plajă să vină īnapoi să se mai sărute. Marea este liniştită ca o supă cu meduze de calitate. Ei nu-i plac meduzele. Īnoată īn larg unde apa este mai rece şi mai curată. Lui īi este frică de apă. Ia lecţii de īnot īn bazinul pentru copii. Este foarte īncăpăţīnat.

- Ce frumos schiezi, spune, şi ea īi zīmbeşte cu modestie. Vreau să te cunosc.

- Şi eu vreau să te cunosc, rīde ea.

- Ai costum de schi „Alpin”.

- Şi tu ai clăpari „Alpin”. Glezne asigurate, confort şi deplină securitate.

- Cine iubeşte muntele īşi procură echipamentul sportiv „Alpin”, adaugă el tandru.

Coboară pīrtia īmpreună īn lumina portocalie a soarelui de vacanţă.

- Sīnt cazat la hotel „Alpin”, spune el.

- Atunci hai să ne sărutăm.

Se opresc īn faţa hotelului şi se sărută. Zece femei goale trec pe la recepţie īn şir indian.

El o invită īn camera lui unde are o sticlă de vodcă poloneză. La aer tare, o băutură tare. Vodcă poloneză.

Hotelul „Alpin” are camere curate şi spaţioase la un preţ rezonabil. De pe schiuri zăpada se scurge pe mochetă.

- Ce frumos e la tine, spune ea.

- Şi tu eşti frumoasă, zice el simţind că se adresează chiar femeii pe care şi-o doreşte.

- Şi cald, adaugă ea. Reţeaua de hoteluri „Montana” asigură căldură de calitate īn tot timpul anului.

- Īntr-adevăr foarte cald. Poţi să te dezbraci, o invită el.

Ea īşi scoate costumul de schi. Şi el īşi scoate costumul de schi. Tricouri „Practic” cu fermoare pe toate părţile. Tricouri „Practic”, bumbac 100%.

- Ai un tricou „Practic”, observă ea fericită.

- Şi tu ai un tricou „Practic”.

- Şi sutienul „Pandora”, arată ea obiectul pe care sīnt imprimate zece femei goale „Pandora”. Adaugă ce lipseşte, ascunde ce prisoseşte. „Pandora”.

- Ce sīni frumoşi ai, spune el.

- Sīnt aşa cum tu ţi-i-ai dorit.

- Hai să ne sărutăm.

El o sărută pe ea şi ea īl sărută pe el şi se sărută unul pe altul.

- Şi chiloţii „Sex – 2000”, continuă ea expunīnd produsul „Sex – 2000” alături de obiectul „Pandora”.

El are slip „Solaris”, un paravan īmpotriva celei mai teribile arşiţe!

Ea are un corp minunat.

- Te iubesc, spune el.

- Atunci renunţă la slipul „Solaris”, dragul meu.

El este foarte īncăpăţīnat.

Zece femei goale intră īn cameră şi ies din cameră ducīnd cu ele slipul „Solaris”. Şi ce mai corp minunat are ea. Īn aer pluteşte un iz de dragoste.

X

X X

- Aveţi de plată o sută, īl anunţă scriitorul, īntrerupīndu-se din scris. Sau o sută douăzeci, dacă doriţi cu prefaţă.

Se frecă la ochi īncercīnd să scape de ameţeala care īl cuprinsese. Instinctiv īşi trase īn sus pantalonii. Īn jurul lui aceeaşi mulţime tăcută, unii aşteptīndu-şi rīndul, alţii doar observīnd curioşi straniul spectacol.

- Şi dumneavoastră, domnişoară, plătiţi tot acum, adăugă scriitorul grăbit, mutīndu-se cīnd pe un picior cīnd pe celălalt. Plata vă rog!

O văzu pe ea pe un scaun alături şi-şi aminti. Īşi petrecuse ultimele ore umblīnd fără rost prin oraşul acela străin. Băuse o bere apoi, īn stradă, o luase pe urmele ei o bucată de drum neştiind cum ar fi putut intra īn vorbă.

La intrarea īn parc ea se oprise şi observase un timp, curioasă, pe cei doi artişti cu figuri bizare care lucrau de zor, cot la cot, neputīndu-şi epuiza clientela.

Pictorul era cel mai solicitat. Dar şi mult mai ieftin. Īn jurul lui o grămadă de gură-cască se amuza urmărind apariţia portretelor pe imprimanta computerului.

Scriitorul īn schimb se descurca mai greu. Pe o măsuţă alăturată pusese la vedere teancuri de broşuri de reclamă pe care nimeni nu le citea. Lucra pe un biocomputer de ultimul tip, un monstru enigmatic şi tăcut care executa probabil un şir de intrucţiuni dar nimeni nu īnţelegea exact ce face. Spectatorii vedeau cele două scaune, plătitorii aşteptīnd chiar şi cīte un sfert de oră, privirile lor pierdute şi reacţiile lor surprinzătoare īn final.

Cei mai mulţi plăteau imediat şi plecau precipitaţi refuzīnd să povestească ce li se īntīmplase. Iar preţurile erau enorme.

Īmpins de curiozitate se aşezase alături de ea pe un scaun şi ascultase explicaţiile pe care scriitorul le striga cu o voce puternică pentru a suplini lipsa de eficienţă a broşurilor de reclamă. „Ultima bombă a bioelectronicii mondiale! O descoperire genială cu implicaţii profunde! Tiparul a fost depăşit. Cartea – un instrument cultural al trecutului!”

- Voi scrie despre dumneavoastră, le spusese scriitorul. Şi īn acelaşi timp biocomputerul vă va face să trăiţi ficţiunea. Ce doriţi? Proză scurtă? Roman? Nuvelă?

Apoi, observīnd privirile lor nedumerite, continuase īn şoaptă:

- Vă recomand proza scurtă. Celelalte vă depăşesc posibilităţile de plată. Un roman este o nebunie financiară. Nu sīnteţi destul de bătrīni pentru a vă permite luxul unui roman.

Īşi fixase pastilele cu electrozi la tīmple apoi auzise muzica de īnceput şi văzuse cele zece femei goale bălăcindu-se īn lumină.

- Plătiţi? Īntrebă scriitorul uitīndu-se īncă o dată la ceas.

- Ştiţi, spuse el numărīndu-şi banii, eu vin din altă parte şi n-am prea văzut chestii din astea pīnă acum. M-ar interesa să ştiu cum funcţionează...

- Luaţi o broşură, īl invită scriitorul. Găsiţi aici tot ce vă trebuie. Apoi adăugase căutīnd să-şi ascundă nerăbdarea:

- Eu scriu pentru dumneavoastră un text. O ficţiune artistică. Aţi putea să citiţi, nu-i aşa, textul meu. Şi atunci v-aţi lovi de cuvinte... Biocomputerul īnlătură acest neajuns. Prin intermediul lui cuvintele devin impulsuri bioenergetice. Mai plastic spus, el introduce ficţiunea direct īn creierele dumneavoastră... Ne oprim aici sau doriţi şi partea a doua?

- Numai puţin, īncercă el să-l oprească.

- Dom’le, dar greu mai pricepeţi, se supără scriitorul. Din ce ţară veniţi?!

- Tocmai asta voiam să vă spun. Nu sīnt obişnuit cu atītea reclame, pe la noi nu se obişnuieşte... Nu credeţi că şi textul are de suferit? Mă refer la valoarea lui literară.

- Adică nu v-a plăcut cum am scris eu?! Strigă scriitorul dintr-o dată agresiv.

- Susţineţi că reclamele sīnt „ficţiune artistică”? ripostă el.

- Sīnt, nu sīnt, ni se bagă pe gīt. Capitolul introductiv e sponsorizat de ei, spuse scriitorul. Ei au putere, domnule. Ştiţi ce e aia putere? Pīnă devii membru, trebuie să īnghiţi ce-ţi dau ei, e clar?

Se īnroşise la faţă şi părea să fi uitat complet de ceas şi de ceilalţi clienţi.

Ea aştepta neliniştită pe scaun. Părea că nu īnţelege limba īn care vorbeau cei doi.

- Vă promit, spuse scriitorul cu un aer solemn, că īn partea a doua vă voi da īntreaga măsură a talentului meu! La acelaşi preţ ca şi partea īntīi care e mult mai slabă. Nu vi se pare avantajos?

Tăcură pīndindu-se unul pe altul. Cu un gest discret ea īşi īntinse marginea fustei peste genunchi.

- Ei, cum doriţi dumneavoastră, făcu nemulţumit scriitorul.

- Continuăm, şopti ea cu ochii īn pămīnt... Dacă mă īmprumută domnul...

- Deci partea a doua, tarif redus! Strigă entuziasmat scriitorul īn aplauzele mulţimii.

Zece femei extraordinar de goale, purtīnd pancarde cu lozinci de protest īmpotriva reclamelor, părăsiră īncet camera ieşind pe fereastră. Pe sīnii lor. La vedere, cīte un tatuaj cu autograful scriitorului.